Istoric Karate

541c51f3f0fd2cce31af2b8175dc7dc6KARATE –,,conform legendei karate era cu totul altceva inainte sa devina karate,, stiluri de lupta fara arme,dezvoltate undeva in grecia antica sau india, au ajuns in China unde chinezii,, le-au transformat in ceva al lor,,.

Calugarii shaolin au dezvoltat si transformat aceste forme de lupta punind bazele unei arte martiale, din care ulterior sau desprins alte stiluri( amintim kunfu, wushu).

Karate este originar din Okinawa. Locuitorii acestei insule erau tenaci, rezistenti si curajosi, calitati ce i-au facut pe conducatorii lor sa interzica portul armelor, de frica potentialelor revolte.

Legenda spune ca locuitorii nu aveau dreptul decat la un cutit in sat, cutit care era legat cu lant de un stalp si chiar pazit de un soldat.

Acest fapt a dus la dezvoltarea a variate forme de lupta, cunoscute sub numele de Okinawa-te, adica “mana de Okinawa”. Erau trei mari curente: Naha-te avand la origine tehnicile kempo-ului chinezesc, practicat in sudul Chinei,Tomari-te, ce isi trage numele de la orasul Tomari si are ca particularitate o cautare permanenta a vitezei de executie si Shuri-te in care dominau loviturile de picior si loviturile din saritura.

Stilurile de Okinawa-te au fost unificate sub numele deKarate, de catre maestrul Gichin Funakoshi. Karate initial semnifica “mana chinezeasca” (kara “chinez” + te “mana”). Mai tarziu prin schimbarea kanji kara, Karate va insemna “arta mainilor goale” (kara “gol” + te “mana”).

Exercitiile si luptele care se desfasurau in vremea aceea in salile de antrenament erau violente, loviturile fiind realmente date, iar practicantii luptau fara protectie.

Atunci, fiul lui Gichin Funakoshi, Yoshitaka, s-a opus tatalui sau (cu intelegere din partea acestuia), a transformat Karate (Okinawa-te) intr-un sport cu totul deosebit, cu numele de Karate-do, sufixul do exprimand exact ceea ce era acest sport: nu o tehnica de razboi, ci o “cale” de dezvoltare fizica si spirituala. Yoshitaka Funakoshi a fost deci adevaratul “tata” al disciplinei Karate-do in aspectul ei modern. Acesta va muri in 1945, bolnav fiind de tuberculoza.

Dupa aparitia stilului de Karate de la Shotokan sau chiar simultan, au fost intemeiate si alte “scoli” de Karate, ale caror stiluri difera sensibil unele de altele. Astfel au aparut, printre altele, stilurile scolilor Wado Ryu, Goju Ryu, Shito Ryu, Kyokushinkai, Sankukai, etc.

In ziua de azi, sunt multe stiluri de karate si noi vom incerca sa prezentam lista completa cu acestea, totodata o prezentare detaliata a fiecaruia.

Toate stilurile vor beneficia de un mini-site gratuit unde sa-si poata prezenta detaliile proprii(federatii, cluburi,istoric,palmares,etc) si acestea sunt prezentate in meniul,,karate”.
Este adevarat ca despre putine lucruri putem spune cu siguranta ca sunt adevarate in istoria karate-ului. Karatenu este dezvoltarea unui singur stil intr-o perioada lunga de timp. Radacinile karate-ului nu pot fii urmarite la fel de usor ca radacinile judo-ului sau kendo-ului.

Inceputurile karate-ului sunt confuze, in mare parte datorita lipsei de insemnari despre inceputurile acestei arte, dar de asemenea au existat o multime de idei la inceput, care au fost schimbate intre maestrii.

In karate exista o mare intrebare : de ce sint atitea stiluri? Aceasta intrebare este pusa pe buna dreptate atit de practicanti cit si de cei interesati si o sa incerc sa dau un raspuns scurt.

– Vechii maestrii si-au format propriile stiluri, dupa propriile capacitati fizice si mentale. Multi dintre practicantii cu rezultate bune au devenit maestrii.  Noul maestru si-a dat seama ca nu poate sa-si depaseasca vechiul maestru( nu pentru ca nu ar putea fizic si mintal ),pentru ca bazele stilului pe care l-a practicat, tin cont de capacitatile vechiului maestru, asa cum am scris mai sus, asa ca solutia a fost simpla crearea unui alt stil ( mai mult sau mai putin diferit ) unde tehnicile de baza sint create dupa capacitatile fizice si intelectuale ale noului maestru. In felul acesta am ajuns sa avem multe stiluri si in viitor probabil vom avea si mai multe, tinind cont de individualizarea continua a societatii si de dorinta de afirmare a tinerelor generatii. Este un lucru bun ? Este un lucru rau?

Eu cred ca este un lucru rau pentru ca puterea pe fiecare stil in parte scade ( fiind multe stiluri sint si multe organizatii si federatii, banii dedicati acestui sport se impart in multe parti, deci revin bani putini la fiecare stil, bani putini- promovare putina- conditii slabe de desfasurare a concursurilor- competitori mai putini- imposibilitatea de a premia corespunzator practicantii buni- acestia vor renunta mai devreme sau mai tirziu, sau in cel mai bun caz vor trece karatele la categoria hobby pentru timp liber si intretinere fizica ), atit puterea economica, organizatorica cit si promovarea in rindul copiilor, pentru crearea unor noi generatii de stil.

Unii maestrii sustin ca este un lucru bun, pentru ca fiind multe stiluri, fiecare individ isi gaseste stilul care se apropie de capacitatile si dorintele sale.

Eu voi ramine un adept al ideii de reintregire a karate-ului ,dar evident fiecare individ/practicant poate sa aiba propia parere.

Crisan Florin

Copyright 2015 CSC| Toate drepturile rezervate